Epavele din apele irlandeze fără proprietar cunoscut vor deveni proprietatea statului dacă noua legislație propusă de Departamentul de Patrimoniu al țării este aprobată, în timp ce legea de salvare comercială existentă nu s-ar mai aplica oricăror epave considerate a fi istorice.
„Dacă va fi adoptată, această legislație va consolida substanțial protecția patrimoniului arheologic pentru a se bucura de generațiile viitoare”, a declarat ministrul de stat pentru Locuințe, Administrație Locală și Patrimoniu, Malcolm Noonan, unei comisii parlamentare mixte.
Săptămâna trecută (27 ianuarie) Noonan a prezentat comitetului un plan de înlocuire a actelor naționale privind monumentele din 1930 până în 2014 cu un nou proiect de lege pentru monumente și arheologie.
Propunerea include înlocuirea sistemelor suprapuse cu un singur registru al monumentelor, care ar include epave istorice și „obiecte arheologice culturale subacvatice”. Dacă este definită în acest fel, o epavă ar fi protejată legal printr-o cerință de licență.
Noonan dorește, de asemenea, să introducă o schemă de raportare statutară pentru siturile arheologice nou descoperite, toate descoperirile urmând să fie raportate la Muzeul Național al Irlandei și să introducă dispoziții pentru a preveni importul și deținerea ilegală de bunuri culturale furate.
Convenții de patrimoniu
Irlanda ar avea, de asemenea, posibilitatea de a aplica convențiile internaționale referitoare la protecția patrimoniului cultural.
Convenția UNESCO din 1972 privind protecția patrimoniului cultural și natural mondial, care a fost ratificată de Irlanda în 1991, ar da termenului „proprietate patrimoniului mondial” o bază în dreptul irlandez pentru prima dată. Și Convenția UNESCO din 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate asupra bunurilor culturale; iar Convenția UNIDROIT din 1995 privind obiectele culturale furate sau exportate ilegal ar fi ratificată.
Epavele istorice și obiectele arheologice subacvatice fără proprietar cunoscut ar fi desemnate proprietate de stat, în timp ce legea salvării comerciale – în special drepturile de a fi recunoscute ca salvator în posesie sau de a revendica recompense de salvare – nu s-ar mai aplica epavelor istorice.
În cadrul unui nou sistem integrat de licențiere, o singură licență ar putea fi utilizată pentru a autoriza o serie de activități reglementate de proiectul de lege. Ar fi introdus un proces legal de contestații pentru a acoperi deciziile de reglementare.
Vor fi introduse cel puțin trei inventare statutare (patrimoniu arhitectural, situri arheologice și epave istorice). Pedepsele pentru infracțiunile prevăzute de proiectul de lege s-ar extinde până la cinci ani de închisoare și 10 milioane de euro amenzi.
Proiectele de lege ale guvernului irlandez trebuie să treacă prin cinci etape atât în Dáil, cât și în Seanad înainte de a fi semnate.
Se știe că aproximativ 15,000 de epave se află în Atlanticul de Nord, în jurul Irlandei, deși majoritatea nu au fost cartografiate. În 2018, Serviciul National al Monumentelor din Irlanda a introdus un on-line Wreck Viewer care arată pozițiile a peste 3,500 de situri cunoscute pe o suprafață de 920,000 km pătrați, datând încă din secolul al XVI-lea. Acestea sunt considerate a reprezenta 16% din totalul în evidențele guvernului irlandez.
Printre acestea se numără cel mai faimos, transatlanticul britanic RMS Lusitania, care a fost torpilată de un U-boat în 1915 și se află la adâncimi de peste 90 m. Mormântul de război este protejat de Legea privind monumentele naționale.
În 2015, proprietarul american al epavei, regretatul Gregg Bemis, a acuzat guvernul irlandez că „a abandonat epava piraților și vânătorilor de comori” din cauza regulilor stricte despre care el a pretins că îi împiedicau capacitatea de a organiza scufundări pentru a recupera artefacte.
Dar în anul următor, un telegraf s-a gândit să dețină indicii despre LusitaniaScufundarea lui a fost localizată și apoi a căzut și s-a pierdut în timp ce era ridicată în timpul unei misiuni de recuperare.
Ministrul patrimoniului de atunci a fost supus unei presiuni atunci când au fost ridicate întrebări în parlament despre motivul pentru care unui scafandru i s-a permis să efectueze recuperarea neînsoțit de un arheolog.
