ȘTIRI DE SFUNDARE
Schimbarea culorii permite stelelor fragile să vadă
Red brittlestar Ophiocoma wendtii. (Imagine: Lauren Sumner-Rooney)
Brittlestars nu au ochi, dar s-a demonstrat pentru prima dată că o specie poate vedea - datorită capacității sale de a-și schimba culoarea de la zi la noapte. Este doar al doilea exemplu cunoscut de vedere la orice animal fără ochi.
O echipă internațională condusă de Lauren Sumner-Rooney de la Muzeul de Istorie Naturală a Universității din Oxford a stabilit că steaua roșie fragilă Ophiocoma wendtii este capabil să-și vadă drumul în jurul recifelor de corali din Caraibe.
Specia, care își schimbă culoarea de la roșu aprins în timpul zilei la bej pe timp de noapte, era cunoscută că este acoperită de celule sensibile la lumină și că pare să nu facă lumină.
Cercetătorii au efectuat sute de experimente comportamentale pe stele fragile pentru a arăta că în timpul zilei forma lor grosieră de vedere le-a permis să distingă zonele de contrast de lumină. Acest lucru le-a permis să se mute în zonele despre care credeau că ar oferi o protecție mai bună împotriva prădătorilor.
Cu toate acestea, echipa a fost surprinsă să constate că răspunsurile au dispărut noaptea, chiar dacă celulele sensibile la lumină încă păreau active.
Au urmărit acest lucru până la schimbarea culorii zi/noapte. O stea fragilă mai palidă, Ophiocom pumila, care era, de asemenea, acoperit cu senzori de lumină, nu și-a schimbat culoarea noaptea și părea incapabil să vadă.
Ianuarie 4 2020
Utilizarea digital modele ale celulelor senzoriale de lumină ale ambelor specii, oamenii de știință au arătat că în timpul zilei pigmentul din O wendtii lumina restricționată ajunge la senzori într-un unghi îngust. Fără acest pigment, ca în O pumila sau noaptea in O wendtii, lumina ar putea ajunge la senzori dintr-un unghi mult mai larg, făcând vederea imposibilă.
Oamenii de știință vor testa acum dacă o singură specie de arici de mare – singurul alt animal despre care se știe că vede fără ochi – își schimbă și culoarea ca răspuns la nivelurile de lumină.
De asemenea, au fost implicați în studiu Institutul de Cercetare Tropical Smithsonian din Panama, Muzeul pentru Naturkunde din Berlin, Universitatea Lund și Institutul de Tehnologie din Georgia.
Studiul este publicat în revista Current Biology.
