Balenele cu cocoașă ca protectori vigilenți ai speciilor mai mici de balene ucigașe? Sună ca argumentul pentru un film animat, dar oamenii de știință au stabilit acum un model global de intervenții care indică faptul că un astfel de scenariu este mai puțin exagerat decât ar părea.
După ce a fost martor la o cocoașă care protejează o focă de orci în Antarctica în 2009, ecologistul marin Robert Pitman a început să caute relatări comparabile și a găsit 115 cazuri de cocoașe care interacționau cu orcile, raportate de 54 de observatori din 1951. Sondajul echipei sale științifice tocmai a fost publicat în Știința mamiferelor marine.
Pitman, care lucrează cu National Oceanic & Atmospheric Administration (NOAA) în California, a fost inspirat să întreprindă cercetarea când a văzut cocoașa ridicându-se din mare cu foca Weddell amenințată pe burta întoarsă și ținând-o la siguranță de orcile care tocmai o aruncaseră de pe un slot de gheață. Apoi și-a folosit aripile pentru a ține sigiliul pe loc până când a fost în siguranță pentru ca acesta să înoate.
În afară de oameni, balenele adulte cu cocoașă nu au prădători naturali. Cu toate acestea, balenele ucigașe pradă uneori descendenții lor mai vulnerabili.
În cadrul sondajului, oamenii de știință au descoperit că cocoașele au inițiat 57% din interacțiunile cu orcile, iar în 87% din cazuri orcile vânau sau începeau să se hrănească cu pradă în acel moment. În doar 11% din cazuri, aceștia atacau vițeii cu cocoașă sau puieții – de obicei pradau alte specii, inclusiv balene cenușii și minke, marsuini, lei de mare, foci și într-un caz un pește soare oceanic.
Cocoașii, care lucrează frecvent în perechi, reacționau hărțuind sau mobbing balenele ucigașe care atacau, acțiune care permitea uneori prada să scape.
Pitman crede că cocoașii reacționează inițial la chemările orcilor de vânătoare fără să știe ce specie de pradă este vizată, dar apoi hărțuiesc orca oricum, sugerând că comportamentul anti-prădători al cocoașilor a evoluat dincolo de apărarea de bază.
Dar, cu excepția cazului în care tinerii cocoași sunt atacați – și nu neapărat copiii proprii adulților – nu există niciun beneficiu aparent pentru cocoașii care continuă să lupte împotriva orcilor, în afară de altruism sau răzbunare (nici trăsături asociate cu regnul animal) – sau poate că ei emit un avertisment general asupra speciei.
DIVERNET – Cel mai mare Online Resurse pentru scafandri
08-Aug-16
