Distribuția anumitor tipuri de ancoră poate indica vechile rute comerciale sau poate marca progresul explorării. Uneori, ancorele sunt ultimul simbol vizibil rămas al unui incident pe mare – fie că sunt desprinse în caz de urgență sau care marchează ultimul loc de odihnă al unui naufragiu.
Dar se știe puțin despre distribuția, vârsta, originea și abundența ancorelor, spune Societatea Arheologică Nautică (NAS), motiv pentru care își derulează Proiectul Big Anchor (BAP) din 2008.
Totuși, la sfârșitul anului trecut, site-ul web al proiectului a fost aproape distrus de un hack rău intenționat, iar NAS-ul speră acum să strângă 2500 de lire sterline pentru a-l relansa.
„Proiectul Big Anchor este o modalitate simplă și distractivă de a înregistra aceste caracteristici maritime importante și de aceea cerem pasionaților de patrimoniu să susțină proiectul nostru de crowdfunding”, spune directorul executiv al NAS Mark Beattie-Edwards.
„Ancorele vechi pot fi găsite în toată lumea, în fiecare port sau oraș de coastă”
Adesea ruginind în colțuri uitate, așezate pe socluri ca monumente memoriale sau chiar împodobind sensuri giratorii și grădini, ele joacă un rol important în moștenirea noastră maritimă.
„Avem în baza noastră de date înregistrări din America, Australia, Cambodgia și Turcia, precum și cele din Marea Britanie.”
NAS spune că fondurile nu l-ar ajuta doar să reconstruiască site-ul web, ci să îl îmbunătățească și să îl facă mai ușor de utilizat.
Exercițiul de crowdfunding se încheie pe 8 februarie, iar site-ul poate fi accesat aici.
Divernet – Cel mai mare Online Resurse pentru scafandri
04-Feb-18
