Pe măsură ce evenimentele de albire a coralilor devin mai frecvente și mai severe, are loc o scădere globală a acoperirii coralilor. Restaurarea coralilor poate ajuta, dar tehnicile rămân în mare parte experimentale, dificile din punct de vedere logistic și costisitoare.
Așa spun cercetătorii din Australia care tocmai și-au anunțat dezvoltarea unui model avansat de teledetecție, conceput pentru a ușura provocările legate de gestionarea și restaurarea recifelor de corali deteriorate.
De asemenea, se va citi: Oamenii de știință descoperă corali toleranți la căldură ascunși la vedere;
Echipa de la Institutul Australian de Științe Marine (AIMS) și Universitatea din Australia de Vest (U.W.A.) spun că creația lor permite cartografierea mai precisă a habitatelor de pe fundul mării. Identifică automat acele locații în care coralii tineri au cele mai mari șanse de a obține un punct de sprijin și de a prospera.
Pentru proiectul lor, cercetătorii au folosit date disponibile public de pe satelitul Sentinel-2, validate cu lo-tech digital fotografii realizate cu ajutorul camerelor drop-down, pentru a colecta detalii despre înălțimea și forma caracteristicilor recifului de pe Scott Reef, în largul coastei de nord-vest a Australiei de Vest.
De asemenea, se va citi: Cine ușoare: noul dispozitiv stimulează dietele de corali

„Modelul încorporează multe dintre atributele cheie ale habitatului de care coralii au nevoie pentru recrutare și supraviețuire”, spune autorul principal al studiului, dr. Ben Radford.
„Putem folosi apoi modelul pentru a decide care zone de recif trebuie protejate sau gestionate în mod activ pentru a ne asigura că ciclurile de viață ale coralilor continuă și, prin urmare, pentru a ajuta recifele să se reconstruiască în urma unor evenimente precum albirea coralilor.
„Vrem să maximizăm supraviețuirea coralilor, pentru că este atât de costisitor să întreprindem eforturi de restaurare în primul rând.”
Combinație perfectă
O combinație de factori contribuie la crearea site-ului ideal pentru restaurarea recifului, spun oamenii de știință. Pentru cele mai bune șanse de succes, este necesar un substrat dur situat într-o gamă relativ îngustă de adâncimi. Nu ar trebui să experimenteze prea multă energie valurilor, prea multă – sau prea puțină – căldură sau lumină, sau să fie expus în timpul mareelor joase.
Tipul de substrat este critic, un factor cheie fiind prezența algelor coraline crustose (CCA). Prin formarea unui schelet de carbonat de calciu care contribuie la cimentarea și stabilizarea recifului, CCA îmbunătățește șansele de stabilire a larvelor de corali, dar nu concurează cu acesta, așa cum ar face algele de gazon. Ar trebui evitate zonele cu moloz sau nisip de corali destabilizate.
Spre deosebire de modelele anterioare, se spune că cel dezvoltat de oamenii de știință prezice cu exactitate zonele de CCA, algele de gazon, molozurile de corali și nisipul la scari de la zeci până la sute de metri.
„Nu poți gestiona coralii decât dacă știi unde sunt distribuiți pe recif și mediile care sunt sau nu sunt potrivite pentru supraviețuirea și reproducerea pe termen lung”, spune coautorul studiului, dr. James Gilmour.
„Modelele de habitat vor ajuta în cele din urmă la deducerea modului în care recifele se vor schimba în viitor odată cu schimbările climatice și alte perturbări. Putem apoi explora modul în care anumite intervenții sau activități de management, cum ar fi restaurarea recifului, le pot ajuta sau nu traiectoria în viitor.”
studiu este publicată în jurnal Teledetecția Mediului.
Tot pe Diversnet: Prăbușirea coralilor: pot fi salvate recifele noastre?, Ce va fi nevoie pentru ca coralul să supraviețuiască?, The Big Build: Reef-star se scufundă în overdrive, Fermierii de corali remodelează viitorul