Viitorul țestoaselor verzi de pe Pământ este în serios îndoieli, deoarece se nasc prea puțini masculi pentru a continua să procreeze specia – dar acum se pare că creșterea temperaturii globale care provoacă acest lucru este doar o parte a problemei țestoaselor.
S-a stabilit deja că apele mai calde fac ca embrionii de țestoasă care se dezvoltă în ouăle lor să se nască femele, dar un nou studiu condus de Universitatea Griffith din Queensland, Australia, sugerează că poluarea oceanelor agravează această părtinire feminină.
De asemenea, se va citi: Schimbările climatice ar putea face mai multe țestoase femele
Metalele grele, cum ar fi cadmiul și antimoniul, precum și o serie de contaminanți organici care se acumulează în Chelonia mydas mamele țestoase sunt transferate în ouă, ajutând la „feminizarea” în continuare a speciei.
Țestoasele verzi sunt enumerate pe lista roșie a speciilor amenințate IUCN ca fiind pe cale de dispariție, amenințate cu riscul de dispariție ca urmare a braconajului, coliziunilor cu bărci, distrugerii habitatului și captării accidentale în uneltele de pescuit, precum și schimbărilor climatice. Amenințarea suplimentară vine din contaminarea oceanelor cauzată de activitatea umană, cum ar fi minerit, scurgere și deșeuri urbane.
De asemenea, se va citi: 400 de ore de scufundări ca bio-student luptă pentru țestoasele tumorale
Ca parte a proiectului Turtle Cooling al WWF-Australia, care caută modalități de a contracara cuibărirea feminină, echipa științifică a investigat efectele poluării la un loc de monitorizare pe termen lung de pe Insula Heron, un mic cay de nisip de corali din sudul Marii Bariere de Corali ( GBR).
Între 200 și 1,800 de femele țestoase verzi vin să cuibărească acolo în fiecare an, 2-3 femele eclozând în prezent pentru fiecare mascul, ceea ce este un raport mai echilibrat decât s-ar găsi mai aproape de Ecuator. În partea de nord a GBR, sute de femele se nasc deja pentru fiecare bărbat, spun oamenii de știință.
Monitorizarea ouălor
Oamenii de știință au colectat 17 puie de ouă în două ore de la depunere și le-au reîngropat lângă sonde care le-au înregistrat temperatura în fiecare oră, atât în cuib, cât și la suprafață.
Pe măsură ce puii au apărut, sexul lor a fost determinat și măsurat nivelurile de 18 metale, plus contaminanți organici, cum ar fi hidrocarburi aromatice policlorurate, bifenili policlorurați și difenil eteri polibromurați, care se leagă de receptorii hormonilor sexuali feminini.
Femelele țestoase acumulează acești contaminanți în locurile de hrană, iar ouăle lor în curs de dezvoltare le sechestrează în ficatul embrionilor, unde pot rămâne ani de zile după ecloziune.
Cele mai multe dintre cuiburi au produs predominant puii femele, iar cu cât oligoelementele, în special antimoniul și cadmiul, găsite în ficatul puiilor sunt mai estrogenice, cu atât s-a constatat că în cuib este mai mare părtinirea femelelor.
„Am ajuns la concluzia că acești contaminanți imită funcția hormonului estrogen și tind să redirecționeze căile de dezvoltare către femei”, a spus autorul studiului, dr. Arthur Barraza, cercetător de la Universitatea Griffith. Institutul Australian Rivers.
„Pe măsură ce raportul de sex se apropie de 100% femele, devine din ce în ce mai greu pentru femelele țestoase adulte să găsească o pereche, ceea ce este deosebit de important în fața schimbărilor climatice care fac deja plajele de cuibărit mai calde și mai părtinitoare pentru femele.”
Oamenii de știință doresc acum să determine ce compuși specifici modifică raportul de sex al puiilor, pentru a ajuta la găsirea unei modalități de a preveni poluanții de la feminizarea în continuare a populațiilor de broaște țestoase. Studiul lor este publicat în Frontiere în știința marină.
Tot pe Diversnet: Țestoasele marine în prag, Navigația broască țestoasă „relativ brută”, Cum ouăle false ar putea stimula supraviețuirea țestoasei, Țestoasa care susține lumea
